agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ A 8th Bienal do Douro sem limites ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contato |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-07 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por Marius Surleac
Mîna uitată în ochiul Poetului
pictează un peisaj de grîu și maci. Crini negri ca niște candele aprinse fumegă în mijlocul lanului: Taci, suflete, taci! . . . Un înger cu ochelari fumurii își va opri limuzina în grîu. Manechinele vor părăsi Orașul și vor veni să se scalde seara în rîu. Umerii lor dezgoliți, picioarele lor albastre vor alerga peste pajiști albastre și munți. . . Peștii vor pluti pe străzi, se vor zbate în uși. . . . . .O candelă de aur se ridică deasupra Orașului. Stau culcat în mijlocul lanului de grîu cu o carte deschisă pe piept. Fiecare spic e o lumînare aprinsă de vînt. Îmi privesc tăcut mîinile și mă întreb: Am fost, mai sînt?
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | ![]() | |||||||
![]() |
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade