agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ A 8th Bienal do Douro sem limites ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contato |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-06 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por T. Constantin Georgescu Mă așez la masă și închid ochii să nu-mi văd surorile ele închid ochii să nu mă vadă pe mine și mâncăm, vorbim tare, ne certăm, suntem ironici, cu ochii închiși și veștejiți. Intră slujnica aducând castronul cu roșii și nu sunt amare, uleiul nu s-a schimbat în măsline, nici supa nu a murit de rușine. E o liniște desăvârșită, o imensă liniște străpunsă uneori de câte un râs sarcastic, de câte un strigăt de furie sau de foame, ori de un mârâit de mare plăcere. Stăm așa până când totul se sfârșește, până când s-a terminat și cu „ultima cină”, când poți să-ți lași sufletul și să alergi să-ți cauți trupul, bineînțeles, dacă există.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | ![]() | |||||||
![]() |
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade