Fruntea ca un drapel pierdut,
Te târâsc când sunt singur,
Pe străzi reci,
Odăi negre,
Strigând în chinuri.

Nu vreau să le dau drumul
Mâinilor tale clare și complicate
Născute-n oglinda închisă a mâinilor mele

Tot restul e desăvârșit,
Tot restul e și mai de prisos
Decât viata.

Sapă pământul sub umbra ta.

O pânză de apă lângă sâni,
În care să te-neci
Ca o piatră.