Cine ești tu, cititorule care mă vei citi peste o sută de ani?
Nu pot să-ți trimit măcar o singură floare din coroana aceasta primăvăratică,
nici o singură rază de aur din nourul acela îndepărtat.
Deschide ușile și privește în depărtare.
În grădina ta înflorită,
culege amintirile parfumate ale florilor vestejite
de acum o sută de ani.
Fie ca să poți simți în bucuria inimii tale
bucuria vie ce a cântat într-o dimineață de primăvară,
trimițându-ți graiul plin de încântare dincolo de veac.