Nu-a fost inima mea să mă-nșele,
De-n zadar mi-a fost teamă și-n vis:
În tăbliile nopții acele
N-am bătut - mâna ei mi-a deschis.

Printre crini și alei adumbrite
Visătoare izvoare-au șoptit
Și de triluri măiestru-mpletite
Toropite boschete-au foșnit.

O, umila și jalnica-mi viață!
Pătimașele ei sărutări!
M-au răpus nevisatele brațe
Din sărmanele mele visări.

Îmbătatu-m-au vinuri spumoase,
M-a încins al visărilor fum,
Și-am uitat de poteca pietroasă
Și de bietu-mi tovarăș de drum...