În floarea-soarelui, pe dâmb, în bozii,
în mărăcini, în gropnițe: explozii.
La dreapta,-n stânga,-'n față, evantaie
si sfâșiate cozi de vâlvătaie.
Explozia acum e-un palmier,
sau un havuz cu despletiri de fier.
Zarea și-a smuls tunica spintecată
si pieptul, găurit de răni, și-arată.
Sonoră, moartea scutură pe deal
aprinse, roșii pleduri de metal.
Ba nu: și-a rupt, cu trosnet de aramă,
pe cer, incandescența ei maramă...
Plesnind, vin stânci de fontă în secară
și-și varsă măruntaiele afară.
Fâl, fâl.... Cutremur surd. Văzduhul crapă.
Strâmbi, morții ies din sanțuri și din groapă.
S-a spart un iad. Ne cad peste veșminte
zdrențe de carne și nisip fierbinte...
Pe liziera arsă de salcâm
scrâșnim din dinți, murim sau ne târâm.
În trupul tot, un țipăt lung se frânge,
si viața toată-i sânge, - numai sânge...

Karpova, August, 1941