Iubirea noastra a murit aici.
Tu frunza cazi, tu creanga te ridici.

Atat amar de ani e de atunci!
Glicina tu, tu florile-ti arunci.

A mai venit de-atuncea sa v-asculte,
Voi plopi adanci, cu voci si soapte multe?

Voi ati ramas intorsi tot spre apus,
Voi cresteti toti de-a pururea in sus.

N-o mai zariti, din varfuri, nicaieri?
Stiti voi ce vorba este vorba "ieri"?

La poarta, umbr-aceluiasi stejar,
Ma rog, intrand, de domnul gradinar.

Fantana curge, ca si-atunci, mereu,
Tu curgi, fantana, pe trecutul meu.

Si toate sint precum le-am cunoscut,
Ramase-asa, ca dintru inceput.

I-am spus ca vreau sa caut un mormint,
Pe care l-am sapat, de mult, cantand.

Si mi-a raspuns ca nu e in gradina lui.
E-adevarat. Nu este mormantul nimanui.