agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
|
||||||
agonia Leituras Recomendadas
■ A 8th Bienal do Douro sem limites
Romanian Spell-Checker Contato |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-12-15 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por A
Apărea în stele dințate
chipul tău de atunci, numai contur. Nopțile mele, în nopțile mele. Stam lungit pe zăpadă, privirea îmi hoinărea printre cetini, în jur, și nu mi-era frig. Dimpotrivă, abuream tot ca o pâine albă. Stelele mă priveau curioase. O, tu, carne a mea, visătoare, o, voi, fosforescentelor oase! Tot viitorul călătorea, călătorea, de sus, de sub norii cei nevăzuți, pe fulgii cei albi, căci ningea, dragostea mea i-apăsa, apăsa, și ei mi se topeau în răsuflare. Pân’ la genunchi mi s-ar fi scufundat piciorul, dacă-aș fi vrut să calc peste gheață, până la cot mi-ar fi intrat mâna, de-aș fi voit să mă sprijin mai bine de trunchiul bradului de lângă mine. Dar eu abuream trântit în zăpada ce se topea, mi se topea sub trup. Apoi se topea pământul și piatra, și m-aș fi agățat de cer, dar mi-era teamă că-l rup. Astfel ajungeam în fundul pământului tăind, cu trupul, un con de vulcan. Stelele, capete fără tupuri, mă iubeau, lunecând simultan pe-o secundă cât ora, pe-o oră de-un an. E iarnă, și eu stau întins, pe sub cetini, și miezul de lavă îl iau și îl pun sub creștet, și tot nu adorm. Și, întruna, din mine spre tine răsar și apun.
|
||||||||
Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | |||||||||
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade