agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ A 8th Bienal do Douro sem limites ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contato |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-04-24 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por Valentin Eni
Mi-i teamă de o carte (o văd ades și-n vis)
pe care aș deschide-o-nfrigurat și-n paginile ei aș da de-odat... de toate versurile pe care incâ nu le-am scris. De care sufletul mi-i însă, îmbibat: precum de apă un burete; și solie - din partea lor - mi-i orice vis curat, și mi-i devreme ora cea tîrzie. Parcă mă văd citind - în acea carte doar pîn^la mijloc orice poezie, știind ce-i scris, de-odata, mai departe, cum dintr-un rând poemu-ntreg învie. Și ochii-ar luneca, pustii de gînduri - ca peste un destin ce se amînă - peste acele, dragi și sfinte, rînduri, precum transcrise de-o străină mînă. Nescrise foi se vor sălbătici-n sertare; și în amurguri vechi, cu iz amar, - eu cartea ceea-aș răsfoi-o, arare; ca pe-osânditul propriul meu dosar.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | ![]() | |||||||
![]() |
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade