Zgomotul de lanțuri multe

A trecut prin curte,

A ieșit lung pe porți

Printre vii și printre morți,

Târâș, grăpiș,

Prin păinjeniș,

Ca o fiară bolnavă de rugină.

În potcovăria cu clăbuci de lumină

Lăcătușii le-au bătut călare

O verigă-ntre picioare

Și la glezna mâinii,

Ca să poată hodihnii stăpânii,

Cât, munciți pe caldarâm,

Hoții trec dintr-un tărâm într-alt tărâm.

O schiopătare de vulturi căzuți din stele

Prin oțățitul întuneric tare;

O răstignire fără cruci și fără schele.

O Golgotă șeasă, fără altare.

Pasul strâns lângă pas

Merge-mpiedicat ca un compas,

Și palmele, unite cu ciocanul, cătușa și pila,

Parcă se roagă, cu de-a sila.