E infinită – această înrudire –
Ființa ta-i o temă regăsită
În mare, de lumină, unde cerul
Retrage-un piept înscăunat de valuri;
Când desfășor poteci de ape panglici
Spălate, risipite fără vâslă
Unde și-acum de trupul tău departe
Marea-și ridică mâinile relicve.

Așa, intrat prin porți umflate, negre,
Unde astfel distanța s-ar opri,
Printre vâltori și sprintene coloane,
Unde lumina luptă cu lumina,
Stele sărută stele-n val pe val
Spre trupul tău, un leagăn!
și vărsarea
De moarte nu-i carnaj, ci doar schimbare –
Pe-abrupta punte între zi și zi
A cântului, măiastră transmembrare;

Lasă-mi, iubire, drumul către tine...