Stelele trăgeau în noi cu razele lor omorîtoare.
Cerul ne era ca un scut albastru.
Nemaiputînd să avem două picioare,
patru picioare aveam, potcovite nemăiastru.
De pe spinarea zeului cad aripile, jos, în noroi,
de pe seaua mea, cade zeul în noroi.
Prea multi fuserăm ca să fim doi, –
unu, strigă,
plînge
si pleacă