|
agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
|
|
| |||||
| Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A 8th Bienal do Douro sem limites Contato |
Comentários dos membros
Visitas: 7002
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-14 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por aura
Străbatem iarăș parcul, la pas, ca mai nainte.
Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte. Aceeaș bancă-n frunze ne-așteaptă la fântâni. Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini. Ne-am așezat alături și brațu-i m-a cuprins. Un luminiș în mine părea că s-ar fi stins. Mă-ndrept încet spre mine și sufletul mi-l caut Ca orbul, ca să cânte, sparturile pe flaut. Vreau să-mi ridic privirea și vreau să-i mângâi ochii... Privirea întârzie pe panglicile rochii. Vreau degetui ușure și-l iau să i-l dezmierd... Orice vroiesc rămâne indeplinit pe sfert. Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge? Apusul iși întoarce cirezile prin sânge. O! mă ridic, pe suflet s-o strâng și s-o sărut -- Dar brațele, din umeri, le simt că mi-au căzut. Și de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, inc-o dată S-aplec la sărutare o frunte vinovată Să-nvingem iarăș vremea dintr-o-ntărire nouă Și să-nviem adâncul izvoarelor de rouă. Și cum scoboară noaptea, al'dată așteptată, Îmi pare veche luna -- și steaua ce se-arată, Ca un parete de-arme, cu care-aș fi vânat. Și fără glas, cu luna, și noi ne-am ridicat.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | |||||||||
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade