agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ A 8th Bienal do Douro sem limites ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contato |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-06-05 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por lupu ionut catalin
Lui Constantin Stan
7 e un număr prim. E primul pe care îl pun înainte de 1. Nu înainte de Unul. Nu înainte de Totul. Înainte de toate numerele care ar sugera cuiva că nu știu ce nu se mai poate. E numărul facerii lumii după lumina din Cuvînt. E numărul desfacerii mele de întunericul care mă pîndește în gând. E singurul care nu vine la rînd. Singurul care îmi sare deodată în ochi. La care m-am oprit azi, 7.07.1971, orele 7.07, înainte de a mă opri din cuvinte și din imaginarul meu mers înainte. E numărul care mă scoate din orice enumerare și mă aruncă la număr să pun și eu la nu-știu-ce un umăr. E ultimul număr sub soare. El, primul! El mi-a numărat mereu ceva pînă acum. Niște ani de acasă pe care nu mi-i mai văd de cînd s-au apucat niște alții să mă învețe să număr ca ei. Niște zile la rând pe care mereu aceiași ei mi le fac săptămînă de patimi. Niște ore la care ar trebui să le răspund pururi prezent oriunde aș fi ori aș vrea să mă aflu. Niște minute în care nu sînt lăsat nici măcar să mă car pînă unde se cară singur tot omul să se descarce. Niște secunde care nu vor să stea ori să intre în ora exactă a lor. Niște pași pe care nu-i fac cum îi cere mersul care m-ar prinde. Niște vocale care nu vor să intre acum în mult așteptatele lor păduri de cuvinte. Niște icnete surde. Niște răcnete mute. Niște absurde. Niște acute. Niște multe de astfel de ”niște”. ...Sîntem din nou pe miriște. care mai întrăznește să miște?... Uitați-vă cum ni se sfîrșește ziua deodată și ne trezim în cea mai plină de sine din lume neluminată noapte. De azi vom vorbi doar în șoapte. ...Urăsc numărul 7! Junimea, 1971
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | ![]() | |||||||
![]() |
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade