agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ A 8th Bienal do Douro sem limites ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contato |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-16 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por Valeria Pintea
Purtai o rochie verde în seara de-atunci,
Cu luciu stins, ca fața fîntînilor adînci. Își revărsase luna lumina ei de ceară, Pe umerii tăi, negri rămași de peste vară, Pe fruntea care, parcă de toate se uimea Pe gura – prea aproape o clipa de a mea. Pădurea, mi se pare, avea o melodie, Străină pentru mine, necunoscută ție ... Cînd surîdeai, surîsul era de amintiri. Aveai mișcări domoale și degete subțiri Și-aveam să-ți pun o mie de mii de întrebări, Cum, poate, numai veșnic neliniștitei mări. Acele vorbe, toate, rămas-au de prisos, Ca frunza ce-o așterne octombrie pe jos. Se auzea cum vine agale către noi, Tăcerea – ca o vulpe prin galbenele foi. Tăceam. Tăceai. Și luna bătea prin ramuri lungi, Pe umerii tăi negri, în seara de atunci.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | ![]() | |||||||
![]() |
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade