|
Biografia Tristan Tzara
Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896 Moinești - d. 25 decembrie 1963 Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist evreu român, născut în Moinești, România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură.
In 1912, pe cînd era incă în liceu, publică Revista "Simbolul" împreună cu Marcel Iancu și Ion Vinea, cu binecuvîntarea lui Alexandru Macedonski și ajutorul lui Iosif Iser. In această perioada semnează cu pseudonimul S. Samyro, pe care îl va schimba mai tîrziu in Tristan Ruia și în final Tristan Tzara. In realitate numele de "Tristan" nu e ales pentru rezonanța particulară pe care o are numele în română sau ca omagiu către opera lui Wagner - o referință importantă pentru simboliștii care l-au influențat puternic pe tînărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet) datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului poet "trist în țară" (sursa: Heinrich Stiehler în "Tristan Tzara zwischen Peripherie und Zentrum").
Mișcarea dadaistă își are originea în orașul elvețian Zürich în timpul Primului Război Mondial. Tzara ajunge acolo în toamna lui 1915 și curînd se alătură unui grup de tineri intelectuali care pun la cale "happening-urile" de la Cabaret Voltaire. Astfel s-a născut celebra mișcare Dada, care nu e o invenție exclusivă a lui Tzara, dar "nu ar fi devenit niciodată ceea ce a devenit fără eforturile de popularizare și diplomația lui" (parafrază după R. Huelsenbeck).
In 1919 se mută la Paris într-o încercare de a lansa Dada pe o scenă cu adevărat universală. Mulți critici consideră totuși că perioada cu adevărat inovativă a mișcării încetează odată cu acest "transfer". Fiind la Paris s-a angajat în activități tumultuoase cu André Breton, Philippe Soupault și Louis Aragon pentru a șoca publicul și a dezintegra structurile limbii.
Cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sînt: La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine (1916; Prima aventură cerească a domnului Antipyrine) și Vingt-cinq poèmes (1918; Douăzeci și cinci de poeme), respectiv manifestele mișcării: Sept manifestes Dada (1924; Șapte manifeste Dada).
În a doua parte a anului 1929, sătul de nihilism și distrugere, intră în activitățile mai constructive ale Suprarealismului. Și-a consumat mult timp pentru reconcilierea Suprarealismului cu Marxismul și a intrat în Rezistența Franceză în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și în Partidul Comunist Francez în 1947, când a devenit cetățean francez. Va demisiona din partid în 1956, ca protest împotriva suprimării revoltelor din Ungaria de către Uniunea Sovietică.
Aventurile lui politice îl vor apropia de ființele umane și gradat se va transforma într-un poet liric. Poemele lui Tristan Tzara revelează durerile sufletului prins între revoltă și uimirea datorată tragediilor zilnice ale condiției umane.
Lucrările sale de maturitate încep cu L'Homme approximatif (1931; Omul aproximativ) și continuă cu Parler seul (1950; Vorbind singur) și La Face intérieure (1953; Fața interioară). În acestea, cuvintele aleatoare ale lui Dada sunt înlocuite cu un dificil, dar umanizat limbaj.
A murit la Paris și a fost înhumat acolo în Cimetière de Montparnasse. La Moinești există o statuie dedicată lui Tristan Tzara, a cărui inaugurare a fost făcută de Alexandru Piru.
La Première aventure céleste de Monsieur Antipyrine, Collection Dada, Zürich, 1916 (cu ilustrații de Marcel Iancu)
Vingt-cinq poèmes, Collection Dada, Zürich, 1918 (cu ilustrații de Hans Arp)
Cinéma calendrier du coeur abstrait. maisons, Collection Dada, Zürich, 1920 (cu ilustrații de Hans Arp)
Gáz-szív szindarab három felvonásban/Tristan Tzara fordította Gáspár Endre, 1921
Le Coeur à barbe, journal transparent..., 1922
De nos oiseaux, Editura Kra, Paris, 1923 (cu ilustrații de Hans Arp)
Sept manifestes Dada, 1924
Mouchoir de nuages, tragédie en 15 actes, Éditions de la galerie Simon, 1925 (ornată cu desene acvaforte de Juan Gris)
Indicateur des chemins de coeur, J. Bucher, 1928
L'arbre des voyageurs, Éditions de la Montagne, 1930
L'Homme approximatif, Fourcade, Paris, 1931
Essai sur la situation de la poésie, 1931
Où boivent les loups, Editions des Cahiers Libres, Paris, 1932
L'antitête, Editions des Cahiers Libres, Paris, 1933
Insurecția de la Zürich de Sașa Pană precedată de Primele poeme ale lui Tristan Tzara, editura unu, București, 1934
Grains et issues, 1935
Ramures, Éditions G.L.M., 1936 (cu un desen de Giacometti)
Vigies. 6e cahier de Habitude de la poésie, Éditions G.L.M., 1937
La Deuxième aventure céleste de M. Antipyrine, Éditions des Réverbères, 1938
Midis gagnés: Poèmes, Denoël, 1939 (cu 6 desene de Henri Matisse)
Une route, seul soleil, 1946
Le Signe de Vie, Bordas, 1946
Le coeur à gaz, Éditions G.L.M., 1946
Vingt-cinq et un poèmes, Editions de la Revue Fontaine, Collection l'Age d'Or, 1946 (cu 12 desene de Hans Arp)
Terre sur terre, împreună cu André Masson, D. des Trois collines, 1946
Le surrealisme et l'apres guerre, Nagel, Paris, 1947
Morceaux choisis, Bordas, 1947 (prefață de Jean Cassou)
La Fuite, poème dramatique en 4 actes et un épilogue, Gallimard, Paris, 1947
Picasso et les Chemins de la Connaissance, Editions d'Art Albert Skira, 1948
Sans coup férir, 1949
De mémoire d'homme: Poème, Bordas, 1950
Parler seul, 1950
Le Poids du monde, 1951
Phases, Maisonnneuve, 1952 (cu portret de Paul Swan)
La Première main, Pab, 1952
La face intérieure, Seghers, 1953
L'Egypte, Face a Face, Lausanne, 1954 (cu fotografii de Etienne Sved)
Parler seul (Planètes), Caractères, 1955 (cu desene de Jean Arp)
À haute flamme, 1955
La Bonne heure, Impr. de R. Jacquet, 1955 (cu ilustrații de Georges Braque)
Miennes, Caractères, 1955 (cu desene acvaforte de Jacques Villon)
Le Temps naissant, Pab, 1955 (cu o ilustrație de Néjad)
Le fruit permis, 1956
Frère Bois, Pab, 1957 (cu o gravură de Jean Hugo)
La Rose et le chien, poème perpétuel, Pab, 1958 (cu desene acvaforte de Pablo Picasso)
Juste présent, 1961 (cu desene acvaforte de Sonia Delaunay)
Lampisteries précédées des sept manifestes dada, Editeur Jean-Jacques Pauvert, 1963 (cu portret și desene de Francis Picabia)
Primele poeme. Insurecția de la Zürich, Cartea Românească, București, 1971 (ediție mult adăugită, îngrijită și postfațată de Sașa Pană; postum)
Poèmes roumains, Ed. la Quinzaine Littéraire, 1974 (postum)
Cosmic realities vanilla tobacco dawnings, Arc Publications, 1975 (postum)
Șapte manifeste DADA. Lampisterii. Omul aproximativ, 1925-1930, Editura Univers, București, 1996 (traduceri, prefață și note de Ion Pop; postum)
Vingt cinq poemes = Douăzeci și cinci de poeme, Editura Vinea, București, 1998 (prefață de Nicolae Țone și traduceri de Nicolae Țone, Serge Fauchereau, Laurențiu Ulici, Pierre Mazars și Marin Sorescu;
|
Leituras Recomendadas
