Página: 1
Adică, unde-ajunge omul?...
:
 Poesia 2005-12-22 (7652 Ocorrências)
Cand nu iubeste, inima-i un sloi
:
Poesia 2005-05-23 (8386 Ocorrências)
Cântecul câinilor
:
Poesia 2005-12-22 (9359 Ocorrências)
Copac m-oi face
:
Poesia 2009-03-01 (11896 Ocorrências)
Cui pe cui
:
Poesia 2005-11-27 (7144 Ocorrências)
Cum de rămân nespânzurați
:
Poesia 2003-05-11 (9371 Ocorrências)
De ești bărbat, bărbat să fii
:
Poesia 2009-03-01 (5865 Ocorrências)
Durerea e un ocean
:
Poesia 2005-11-27 (8808 Ocorrências)
Gând risipit în vânt
:
Poesia 2005-12-22 (6874 Ocorrências)
Împotriva regilor
:
Poesia 2003-05-11 (8468 Ocorrências)
Mă chinuie amar un gând...
:
Poesia 2003-05-11 (9872 Ocorrências)
Mâniei
:
Poesia 2010-04-29 (5670 Ocorrências)
Nobilul
:
Poesia 2005-12-22 (7259 Ocorrências)
Nu piere sufletul ...
:
Poesia 2005-05-04 (7185 Ocorrências)
Poezia
:
Poesia 2003-05-09 (10341 Ocorrências)
Versurile mele
:
Poesia 2008-06-26 (5472 Ocorrências)
Página: 1 |
|
|
|
|
|
Biografia Petõfi Sándor
Sándor Petõfi (n. 1 ianuarie 1823, Kiskõrös, comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun - d. probabil 31 iulie 1849, Albești, comitatul Târnava Mare) a fost un poet romantic maghiar, erou al revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania.
S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petroviæ meșter măcelar de origine sârbă, iar mama sa Maria Hrúz de origine slovacă.
Avea șapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră orașul natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune școli, dar când poetul împlini vârsta de 15 ani, familia lui și-a pierdut toată averea, ca urmare a inundațiilor din 1838 și a girării unei rude. Petõfi a fost nevoit să părăsească școala și să lucreze ca actor la Pesta, învățător la Ostffyasszonyfa și soldat în Sopron.
În 1848 participă și el activ la revoluție. La 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea ineficientă a armatei. Soția sa Júlia dă naștere fiului lor Zoltán la 15 decembrie. Petõfi este nevoit să ceară o permisie, iar adversarii săi din armată îi consideră plecarea în permise drept act de lașitate.
Din cauza acestor atacuri împotriva sa, într-o scrisoare plină de demnitate cere să fie primit în armata lui Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaș la Slimnic, unde este primit cu deosebită căldură de generalul Bem și participa prima oară la luptă. Este distins cu "Medalia pentru merite în război".
La 30 iulie 1849, în încercuirea făcută de trupele țariste în bătălia de la Albești, poetul Sándor Petõfi este dat dispărut. Unii susțin că și-a aflat moartea, în timpul retragerii, alții că a fost dus prizonier de război în Rusia țaristă.
Poetul național al poporului maghiar, Sándor Petõfi cunoaște o audiența dintre cele mai elocvente pe toate meridianele, transmițând în timp ardoarea unui temperament romantic cu o viziune fundamental umanistă.
|
Leituras Recomendadas
