Obiectele pe care le atingi se înclină cu cel mai mare respect
În fața ta ciorapii de lutru închid cu tristețe enigmele visului

La atingerea buzelor mele se aprind ca o flacără și

Þie îți trebuie o flacără pentru surâs

Nimeni nu va putea șterge ochiul ca o culoare greșită
Linia țărmului păstrată în cercelul tău
Pe care îl uiți pe marginea patului
Nimeni nu va putea șterge spațiul veneric al gurii tale
În care limba e un tunel
Și vorbele spasmuri orgasme și cârpe
Mâinile tale rămân să atârne mai departe pe marginile întunecate ale obiectelor
Nimeni nu va putea șterge gările ca niște fluturi mari
Închiși în lămpi
Urma cuțitului pe pântecul tău când candelabrele își ridică voalul
Clipa în care femeia mănâncă capul bărbatului
Sitele de mătase care cern sângele nostru
Amestecat cu linguri






* Blănurile oceanelor, 1945