Ci pe Laocoon la Vatican
Privește-l... E prin suferinți sfințit;
A tatălui iubire și alean,
Cum și răbdarea lui de neclintit
Se împletesc... Dar luptă-n van, strivit
De-a șarpelui inele-nveninate,
Ce se strâng și strâng, neistovit
Crescându-i chinul... Un suspin mai scoate,
Și sufletul și-l dă... Să lupte nu mai poate.



Traducere Aurel Covaci