agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ A 8th Bienal do Douro sem limites ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contato |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-02-08 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por Maria Elena Chindea Ținutul nostru e închis: numai munți îl acoperă zi și noapte un cer lăsat. Nu avem fluvii, nici fântâni, nu avem nici izvoare, doar câteva cisterne, și-acestea goale, și care stârnesc ecoul, la care ne închinăm. Un ecou găunos ca singurătatea noastră, ca iubirea și trupurile noastre. Straniu ne pare c-am reușit odată să clădim case, colibe, stâni. Nunțile noastre, cununile proaspete, degetele, enigme devin, ne-nțelese, pentru suflet. Cum s-au născut și au crescut copiii noștri? Ținutul nostru e închis. Îl închid cele două Simplegade. Când descindem dumineca în porturi să respirăm vedem luminându-se în amurg lemne sparte ale unor călătorii care nu s-au terminat, corpuri care nu mai știu iubi Traducere Aurel Rău
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | ![]() | |||||||
![]() |
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade