Un băiat văzu-n vâlcea,
Roza din câmpie,
Pură-n rouă strălucea,
Și-alerga grăbit spre ea,
Plin de bucurie.
Roză, roză, roză foc,
Roză din câmpie.

Zise el: Te rup, fir pur,
Roză din câmpie!
Zise ea: Te-nțep, să-ți fur
Gândul, căci nu vreau să-ndur
Chin și silnicie.
Roză, roză, roză foc,
Roză din câmpie.

Rupse aprigul ștrengar
Roza din câmpie;
Înțepându-l, ea-n zadar
Plânse, căci mult chin și-amar
S-au grăbit s-o-mbie.



Traducere Ștefan Augustin Doinaș