Mama ta poartă ochelari cu şapte lentile
tatăl tău te păzeşte din turn,
grăbeşte-te iubito mai am câteva zile
şi am să plec soldat într-un cătun.

De nu – să-ţi porţi neprihănirea tristă
ca pe-un câştig umil de câţiva franci
eu am să-mi fac obiele din batistă
pe rănile aprinse în bocanci,

şi am să lăcrimez pe patul puştii
şopârle reci, dacă mai fi iubit,
te-aş fi-nvăţat ceva ce încă nu ştii
şi seamă n-aş mai lua de cei în blid.

Aşa, când lungi trompete îmi sfâşie
auzul, scuze cer la şobolani,
şi îmi îmbrac umila mea stafie
în pânza cu gândacii diafani,

şi-apoi, într-o cazarmă crenelată
buimac de soare între caporali
fără de mamă şi fără de tată
am să învăţ cât suntem de egali.

Când tu în parcuri roze te vei bate
cu flori printre frumoşi adolescenţi
eu am să duc o raniţă în spate
şi-am să-i învăţ algebră pe sergenţi,

când tu ai să dansezi fără vreo grijă
curtată îndelung de-un licean
de mine se va-ndrăgosti o schijă
şi-am să te văd printr-un întors ochean,

aşa că fie-ţi milă sau blesteme
îţi voi rosti în loc de rămas-bun,
lasă-ţi părinţii şi nu te mai teme
căci am să plec soldat într-un cătun.