agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
|
||||||
agonia Leituras Recomendadas
■ A 8th Bienal do Douro sem limites
Romanian Spell-Checker Contato |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-14 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por Alexandru Gheție Nu stiu daca sunt îndeajuns poet mare să fiu papuse de ceara lânga Marat si Camille Desmoullins, să n-am inima sau fitil ca oricare lumânare pe bulevardul Montmartre în muzeul Grévin. Totuși am o inimă simplă ce bate cu desperare să intre în femeile cu sânul fierbinte si crud în care desenez cu cerneală o mare albastră închipuindu-mi că sfârcurile sunt atolii din Sud. Noaptea caligrafiez curtezanelor epitaful meu pe ferestre: „Sunt condotierul Tonegaru fără spadă; mi-am tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă“. Iată, să-ți aduc de la lupta femurul meu sub balcon am trecut un fluviu ce-și sună solzii în galop arbitrar ducând în alte sfere ca pe un calareț fantastic armătura mea proletara de var. Un înger îsi desfrunzeste din aripi albul arctic amintindu-mi cum am fost un apostrof, o virgula pe cer; trist, trist, lânga tombarina cu coardele sparte aștept sa plec cu o garoafă albă la rever. Doamna, aceasta e cea din urma floare pe care mi-o arunci și de balcon îmi agăț pielea ca pe o camase deoparte – sunt Soarele ce-si gasește lancile aduse din spelunci în pulpele dumitale dogorind ca niște orașe incendiate
|
||||||||
Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | |||||||||
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade