Am locuit o vreme pe sub un portic mare
scaldat de cerul marii in flacari mii si mii
si-ai carui drepti pilastri si-nalte bolti pustii
vrajeau ca niste grote cand amurgea pe mare.

Frangeau in ele cerul mari valuri azurii
si muzica lor grava se-amesteca in zare
in chip solemn si mistic c-un asfintit de soare
ce-si oglindea in mine culorile tarzii.

In voluptati domoale mi-am dus acolo viata
de straluciri, de valuri, de-azur inconjurat
si de sclavi goi cu trupu-n miresme imbaiat

ce-mi racoreau alene cu foi de bambus fata
si-a caror grija mare si unica era
sa afle taina trista ce-adanc ma-ndurera.