în multe gânduri merg vorbind de Zeu:
neîncetat schimbarea lor mă cere,
unul mă vrea întru a lui putere;
cellalt smintire-mi spune că-i mereu;
altul sperând, o mângâiere-mi poartă,
altul plângând îmi dă suspine multe;
de milă doar se înteleg să-asculte,
cutremurarea-n inimă li-i poartă.

Nu stiu din care, adevăr să iau,
as vrea să spun, dar nu stiu ce, pe sleau:
astfel sunt amoroasă rătăcire.

Să mă-nteleg dacă as vrea cu toate,
ar fi să chem pe doamna Pietate,
dusmanca-mi, scut să mi se facă-n fire.