Reușind să strângă infinitul liniilor paralele și sobrietatea suprapunerilor savante, el și-a înghesuit arta ca pe o explozie cu mii de brațe a cărei bogăție de forme și de aluzii se grupează minunat într-o simplă unitate vegetală.


Înălțimea cântă ceea ce se vorbește în adâncime.

Natura e organizată în totalitatea ei, frânghii ale corabiei fabuloase spre răsăritul de rază, în principiile care orânduiesc cristalele și insectele în ierarhii precum arborele.

Orice lucru natural își păstrează limpezimea alcătuirii, ascunsă, trasă de legături ce se grupează ca familia luminilor lunare, centru al unei roți care s-ar învârti la nesfârșit, sfera, ea își leagă libertatea, existența ultimă, absolută, de legi fără de număr, constructive.

Sora mea, rădăcină, floare, piatră.

Organismul e deplin în înțelegerea mută a unei nervuri și în aparența ei.

Omul este murdar, ucide animalele, plantele, pe frații lui, se ceartă, e deștept, vorbește prea mult, nu știe să spună ce gândește.

Însă artistul este un creator: el știe să muncească într-un fel care devine organic. Hotărăște. Îl face mai bun pe om. Îngrijește grădina intențiilor, ordonează.
Puritatea unui principiu mă face fericit. Să vezi dincolo de orizontala ce se lărgește liniștind noutățile vegetale ale ținuturilor îndepărtate, înfloririle de gheață.

Verticala: în gândirea dinaintea infinitului simțind adâncimea unei clipe dinaintea animalului.

H. Arp
Simetria
floare a întâlnirii în miez de noapte
în care amețeala și pasărea devin liniște a nimbului
și hameiul urcă
floarea devine cristal sau scarabeu magnet stea
voind să ducă o viață simplă

Dacă poți trăi minunea ai ajuns la înălțimea la care sângele tău va fi ordin al îngerilor, leac de astronomie, cititor - credință îngrămădită limpede în inimile simple -, înțelepciune, cunoaștere.


(traducere de Ion Pop)