Página: 2 : 1
Cahul
: Poesia 2005-10-19 (5816 Ocorrências)
Călugărenii
: Poesia 2005-10-19 (4867 Ocorrências)
Cântec
: Poesia 2005-10-19 (5173 Ocorrências)
Cântec
: Poesia 2005-10-19 (4917 Ocorrências)
Cântec național
: Poesia 2005-12-02 (4980 Ocorrências)
Cântece și sărutări
: Poesia 2005-12-02 (4718 Ocorrências)
Căpitanul de vânători
: Poesia 2006-08-26 (4561 Ocorrências)
Căprița de aur
: Poesia 2006-08-26 (4428 Ocorrências)
Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel mare
: Poesia 2005-12-02 (13902 Ocorrências)
Cetatea Albă
: (Akerman) Poesia 2005-12-02 (5386 Ocorrências)
Codrul Cosminului
: Poesia 2005-12-02 (8105 Ocorrências)
Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
: Poesia 2005-04-05 (4739 Ocorrências)
Consiliul secret
: Poesia 2005-12-02 (4592 Ocorrências)
Copilașii
: Poesia 2005-12-02 (4653 Ocorrências)
Copilul din casă
: Poesia 2005-12-02 (5686 Ocorrências)
Cornul lui Sas
: Poesia 2005-12-02 (4898 Ocorrências)
Cupa lui Ștefan
: legendă istorică Poesia 2004-03-02 (7417 Ocorrências)
Deșertul
: Poesia 2006-08-26 (4613 Ocorrências)
Domnul Mavrogheni
: legendă istorică Poesia 2004-03-02 (5747 Ocorrências)
Dromichete
: Poesia 2006-04-19 (5023 Ocorrências)
Dumbrava Roșie
: Poesia 2010-01-17 (8724 Ocorrências)
Elegie la o tânără fată
: Poesia 2006-04-19 (5467 Ocorrências)
Fata de la Cozia
: legendă istorică Poesia 2004-03-02 (8200 Ocorrências)
Fata popii
: Poesia 2005-03-04 (7610 Ocorrências)
Fluturașul
: Poesia 2010-03-05 (9266 Ocorrências)
Întoarcerea lui Mihai
: Poesia 2005-04-09 (5042 Ocorrências)
Invocație
: Poesia 2009-07-12 (3472 Ocorrências)
La o viorică
: Poesia 2010-01-23 (5780 Ocorrências)
La România
: Poesia 2009-11-25 (4265 Ocorrências)
Lui Alecsandri
: 07.08.2004 Poesia 2004-08-07 (4727 Ocorrências)
Mărioara
: legendă istorică Poesia 2004-03-02 (6461 Ocorrências)
Mihai pădurarul
: Poesia 2009-01-27 (4391 Ocorrências)
Mihai și călăul
: Poesia 2009-07-14 (7074 Ocorrências)
Mihnea și baba
: Poesia 2005-04-05 (8944 Ocorrências)
Mircea cel mare și solii
: Poesia 2009-01-27 (7301 Ocorrências)
Mircea la bătaie
: Poesia 2009-01-27 (4301 Ocorrências)
Mireasa mormântului
: Poesia 2004-03-02 (5898 Ocorrências)
Moartea lui Mihai Viteazul
: Poesia 2003-10-30 (10711 Ocorrências)
Monastirea Putna
: Poesia 2005-07-19 (5236 Ocorrências)
Muma lui Ștefan cel Mare
: Poesia 2005-09-06 (196154 Ocorrências)
Muma tânără
: Poesia 2009-11-25 (4245 Ocorrências)
Năvala lui Þepeș
: Poesia 2009-01-27 (4436 Ocorrências)
O fată tânără pe patul morții
: Poesia 2005-04-05 (9157 Ocorrências)
Se scaldă
: Poesia 2005-12-08 (4255 Ocorrências)
Singuratatea
: Poesia 2005-06-21 (6344 Ocorrências)
Ștefan la moarte
: Poesia 2009-01-27 (4345 Ocorrências)
Un ostaș român închis peste Dunăre
: Poesia 2009-01-27 (3947 Ocorrências)
Visul lui Ștefan cel Mare
: Poesia 2009-01-27 (11370 Ocorrências)
Ziua bună la țară
: Poesia 2009-11-25 (3641 Ocorrências)
Página: 2 : 1 |
|

|
|
|
Biografia Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat.
Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său Ienache își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji.
Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morții", prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (și invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii), a jucat probabil un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul morții" era o imitație după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră") de André Chénier, și a fost publicat în "Curier de ambe sexe".
La fel ca alți pașoptiști, tânărul nu se trudi prea mult să intre în grațiile principelui. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". Cooptat în Frăția și în Asociația literară, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar.
În acel timp se formase în București Asociația literară, sprijinită de frații Alexandru și Ștefan Golescu care trimiseră pe la sfârșitul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris în 1845, cu o bursă din partea Asociației literare, audiază și el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz. Nu trăiește decât pentru Revoluția pe care o presimte. Când aceasta izbucni la Paris, în februarie 1848, tinerii studioși hotărâră să se întoarcă în țară. Conjurații îi dădură un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revoluționarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu să facă. Aga poliției, Ion Manu, îl „mirosise" și, refuzându-i pașaportul pentru Moldova, îl amenințase cu un arest la „mănăstire". Ar fi avut, poate, parte de el, dacă nu izbucnea revoluția...
Și la 1848 revoluția a adus o explozie gazetărească. Dacă C.A. Rosetti scosese, imediat după izbândă, "Pruncul român", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mică, de patru pagini, cu doar două coloane pe fiecare față, dar redactorul-șef avea proiecte mari. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice și al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain.
Izbucnind revoluția din 1848, reveni în țară și redactă împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac ș. a. "Poporul suveran", dar - căzând revoluția - a fost exilat și se duse în Transilvania, apoi la Constantinopol și în fine la Paris ca să-și continue studiile întrerupte.
Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iași, dar Poarta nu i-a permis intrarea în țară și atunci a făcut călătorii prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate în publicațiuni diverse care cuprind adesea pagini pline de interes și scrise cu multă căldură.
Întorcându-se în țară la 1859, intră în politică și deveni ministru de externe, culte și instrucțiune publică. Prin stăruințele lui, ale lui Costache Negri și ale lui V. A. Urechia se înființează primele școli la românii macedoneni.
Pe la 1866 se retrase din viața politică, ocupându-se cu literatura, publicând drame în proză și în versuri, poezii epice, satirice, dar ducând o existență foarte nenorocită. De aceea nu după multă vreme se îmbolnăvi rău. Părăsit de toți își puse biblioteca la loterie și fu câștigată de Vasile Alecsandri și Costache Negri, care i-o lăsară drept mângâiere. Atunci, în urma intervenției unor amici, fu așezat la spitalul Pantelimon, unde muri, după scurtă vreme și fu îngropat în satul natal, fără nici o pompă, de câțiva amici personali, căci toată lumea uitase pe acest poet entuziast și patriot.
|